Relația dintre profesor și elev este extrem de importantă în procesul de învățare și poate influența într-o manieră pozitivă sau negativă modul în care tinerii își aleg carierele pe care le vor urma.

În acest context, comunitatea OSC – Edumanager a organizat în luna februarie o dezbatere în cadrul căreia moderatoarea întâlnirii Andreea Marc –  Story Tailor, trainer, specialist în comunicare și PR alături de invitatul Paul Olteanu – Master trainer, Coach și fondator MindArchitect.ro. au discutat tema ediției: Cum îmbunătățim învățarea și relaționarea profesor – elev prin cunoaștere de sine.

Neuroștiința – o descoperire autentică

,,Neuroștiința este studiul științific al sistemului  nervos care implică mai multe discipline, de la biologie la psihologie, de la neurologie la medicină. Este un mix din mai multe domenii care încearcă să aducă un pic de claritate cu privire la cum se comportă sistemul nostru nervos.” – Paul Olteanu.

Conexiunea cu domeniul neuroștiinței a însemnat, pentru Paul Olteanu, descoperirea unui mod de conectare între tot ceea ce învață și trăiește un individ uman pe parcursul vieții sale, și posibilitatea de a explica și influența comportamentul, încă de la cele mai mici vârste. Incursiunea sa în domeniu a început prin implicarea într-un program de educație nonformală –  Liderii Mileniului Trei – în cadrul căruia a aflat despre universul dezvoltării personale și cum acesta are un mare impact asupra tuturor factorilor ce țin de modul intrinsec și extrinsec de comportament al unei persoane.

 

,,Eu cred autentic, din tot sufletul, cu toată energia și personală și profesională, că zona aceasta  a educației și a cunoașterii de sine sunt calea noastră către un viitor mai bun.”

 

După acest program, ani de zile a activat în zona trainingului și a observat un lucru care crede că frustrează foarte mulți profesori și anume ,,faptul că după ce învățam ceva care părea că ne place, că a fost interesant, la distanță de câteva luni mai târziu ne purtăm exact ca înainte de a fi învățat lucrurile respective”.  A abordat mult mai în profunzime acest subiect și a descoperit o nouă ramură a dezvoltării personale, cea fundamentată în neuroștiință. A devenit pasionat cu privire la aspectul practic al neuroștiinței, deoarece acolo a găsit răspunsuri la întrebări precum: de ce oamenii uită ce le spui, dar nu uită cum i-ai făcut să se simtă?.

O abordare mai pragmatică l-a făcut să înțeleagă diferențele între memoria pe termen scurt și memoria pe termen lung, cum poți transforma informația stocată pe o perioadă scurtă pentru a fi disponibilă pe o perioadă mai mare de timp, și, mai ales, cum se  poate transforma cunoașterea în abilitate, modul în care putem folosi în mod eficient și concret ceea ce învățăm.

În noiembrie 2019, alături de alți 3 parteneri, a lansat Podcastul Mind Architect, un proiect ce evidențiază neuroștiința aplicată în comunicare. Până la finalul primului an de existență, a devenit cel mai ascultat podcast din România, fapt ce a demonstrat dorința oamenilor de a înțelege cum funcționează și cum își pot îmbunătăți modul de gândire prin cunoașterea de sine.

,,Meșteșugul nostru este să facem informația complexă, complicată, emergentă care se schimbă tot timpul, disponibilă în termeni suficient de simpli cât să poată fi operaționalizată.”

Subiectele dezvoltate în cadrul sesiunilor de podcast au adus informațiile validate prin studii  într-un mediu prietenos și ușor de înțeles pentru toți. Teme precum:  gestionarea mai bună a stresului, metode de învățare mai eficiente în acord cu structura noastră cerebrală, înțelegerea modului și motivelor pentru care reacționăm într-un anumit fel în unele situații sau înțelegerea trăirilor emoționale și acceptarea acestora, aduc ascultătorilor o viziune explicată a sistemului de reacție uman.

Fascinația descoperirilor ce țin de sistemul nervos uman este dată de faptul că Paul Olteanu este de părere că la momentul actual, creierul uman este cea mai performată aparatură din univers, pe care niciun sistem de inteligență artificială nu îl poate reproduce, tocmai pentru că nici noi înșine nu îl putem înțelege încă pe deplin.

Proiectul Neuroștiința la clasă

Neuroștiința la clasă –  proiectul educațional ce are ca obiectiv aducerea cunoașterii de sine fundamentate în neuroștiință și psihologie aplicate în  toate școlile din România în așa fel încât, cunoașterea de sine să reprezinte o practică uzuală în viața elevilor. Paul Olteanu susține faptul că prin acest proiect încearcă să introducă o materie extracurriculară: ,, o temă de conversație în care lucrul studiat nu este o operă literară sau o formulă, ci SUNTEM CHIAR NOI.  Iar  unghiul din care  facem asta este psihologic și neuroștiințific.”

Programul a luat naștere în urma feedback-ului primit de la ascultătorii Podcastului Mind Architect. Neuroștiința la clasă a fost un gând care a plecat de la întrebarea de ce acest conținut să rămână doar în mediul business? Inițiatorii acestei idei și-au dat seama că aplicabilitatea sa poate fi extinsă pe o scară mult mai largă și poate avea efecte importante asupra noilor generații de elevi. Informațiile au fost preluate și adaptate din materialele pregătite pentru podcastul de dezvoltare personală și profesională fundamentat în neuroștiință și psihologie aplicată – MindArchitect.ro –  iar apoi dezvoltate într-o serie de ghiduri menite să ofere suport profesorilor în pregătirea orei. Proiectul a fost aprobat de către Ministerul Educației.

,,Este o serie de materiale care vizează cunoaștere de sine fundamentată în neuroștiință, nu este o materie de cercetare academică.”

Cunoașterea de sine este un domeniu de interes universal, motiv pentru care programul Neuroștiința la clasă este conceput pentru a fi potrivit pentru elevi, începând din clasa a III-a, cât și pentru studenți. Dorința membrilor fondatori este de a deschide conversații, de a lansa teme și întrebări care vor duce la o analiză personală a fiecăruia dintre noi. Stimularea înțelegerii de sine și a dezvoltării unei gândiri introspecte în primă fază și de analiză apoi, poate cântări mai mult în dezvoltarea personală și profesională, în comparație cu asimilarea unor informații standard, deoarece ,, când informația nu mai este limitată, mult mai important este să mă înțeleg pe mine și cum pot eu naviga mai bine în lumea aceasta incertă, volatilă, în permanentă schimbare” menționează Paul Olteanu.

De la un anumit nivel ierarhic, a fi cel mai bun expert într-un anumit domeniu contează mai puțin, accentul fiind pus pe modul în care poți să navighezi obiectivele și în care poți influența personalitatea oamenilor cu care relaționezi, la care se adaugă și o bună interacțiune cu tehnologia. În acest context ,,dacă nu te simți în siguranță din punct de vedere psihologic, nu poți să performezi. Cunoașterea de sine este indispensabilă”.

,,Țara aceasta poate fi un loc mai bun dacă este populată cu oameni mai conștienți și care știu să conducă mai bine aparatura cu care fiecare dintre noi suntem înzestrați, indiferent de domeniul în care ajungem să profesăm.”

Cu ce ne ajută cunoaștere de sine?

Ideea de cunoaștere de sine este un concept relativ nou popularizat la scară largă în România. Importanța sa, și mai ales efectele pozitive pe care le poate aduce în viața fiecărei persoane pot fi demonstrate prin neuroștiință și psihologie, domenii care au devenit mai clare abia în ultimii 20 de ani. Prin cunoașterea intrinsecă se poate înțelege cea mai complexă aparatură din Universul cunoscut – omul – .

Educația este un factor cheie în descoperirea sinelui, a ceea ce ne face diferiți, unici, și în același timp ne relevă direcții mai clare către care putem avansa în viață. Modul în care se dezvoltă fiecare dintre noi este un rezultat al locului în care creștem, școlii pe care o urmăm, grupului de prieteni, interacțiunea cu membrii familiei. Profesorii sunt cei mai importanți factori decizionali ai viitorului deoarece prin interacțiunea cu ei se ,,șlefuiesc” sistemele nervoase ale noilor generații.

Paul Olteanu accentuează faptul că, dacă vrem o lume mai blândă, trebuie să ne regândim focusul educațional de la a memora materie la a înțelege că, în fiecare zi, în fiecare interacțiune, șlefuim sistemele nervoase care vor trăi mâine.

,,Educația este mult mai mult despre proces și despre ce simțim și cum suntem decât despre strict ce informație memorăm.”

În educație, conținutul reprezintă ceea ce se memorează în mod concret, materialele care sunt parcurse, iar procesul este redat de reflexele emoționale și cognitive care rămân ca urmare a trecerii printr-o anumită experiență. ,,Noi când trăim o experiență creierul nostru începe să producă asocieri, iar asocierile se realizează prin eliberarea de hormoni, de la cei care ne dau stări de bine (serotonină, dopamină), până la hormoni care ne predispun să acționăm pentru supraviețuire ( cortizol, adrenalină)” explică Paul Olteanu.

În cartea Cum să ne păstrăm copiii aproape (Hold on your kids), Gabor Mate și Gordon Neufeld menționează faptul că perioada actuală este cea mai pașnică, prosperă, sănătoasă și longevivă perioadă din istoria omenirii. Cu toate acestea este perioada și cu cea mai mare rată de depresie și anxietate în rândul copiilor între 11 și 14 ani. Paul Olteanu este de părere că la acest rezultat îngrijorător contribuie și faptul că oamenii nu se înțeleg pe ei înșiși.

 ,,Sunt de părere că rolul educației și al profesorului este să scrie linii de cod sănătoase, constructive în memoria noastră implicită, ca elevii să iasă din școală cu stimă de sine ridicată, cu încredere în a-și expune propriul punct de vedere, cu o tendință de a se compara cu propria performanță, nu cu performanța tuturor oamenilor din jurul lor”.

O teamă mare a elevilor este reprezentată de momentele în care se anunță lucrări, teste sau examene de verificare a cunoștințelor  acumulate până la o anumită perioadă de timp. Sunt multe situații în care, în fața unei forme de evaluare subiecții își pierd concentrarea și  ,,ni se golește literalmente mintea pentru că toate funcțiile cortexului prefrontal, fie pălesc, fie dispar complet” explică Paul Olteanu.

O pregătire, atât a informațiilor cât și emoțională pentru ceea ce se poate întâmplat pe parcursul unui examen poate diminua semnificativ efectele negative generate de stres.

Paul Olteanu menționează 4 piloni esențiali în procesul de învățare, documentați de Stanislas Dehaene în cartea sa, How We Learn: atenția, angajarea activă, feedback-ul generat de erori  și consolidarea. Deși natura umană are tendința de a evita pe cât posibil să facă greșeli, acest fenomen fiind asociat cu dispariția indivizilor în trecut, speakerul acestei ediții este de părere că ,, greșelile sunt cel mai puternic prieten pe care îl avem în a învăța”.

O altă abordare prezentată de Paul Olteanu este cea a neurocercetătorului Andrew Huberman, care detaliază câțiva pași ce duc la un proces mai eficient în asimilarea informațiilor.

Creșterea nivelului de alertă sau energie – poate însemna practicarea mișcării fizice;

Focalizarea atenției asupra subiectului studiat – evitarea distragerilor, (verificarea constantă a telefonului);

Generarea a cât mai multe repetiții pe unitate de timp;

Să te aștepți să greșești și să accepți asta ca parte a procesului ;

Pauze scurte în momentele stresante ;

Oferirea de recompense în mod aleatoriu ;

Limitarea unei sesiuni de învățat la maxim 90 de minute sau chiar mai puțin;

Încorporarea de sesiuni de odihnă profundă, însă diferită de cea prin somn;

Cultivarea unei practici de somn optimă, calitativă și cantitativă.

Învățarea nu trebuie să fie o repetare obositoare sau o obligație, ci mai mult o nevoie de cunoaștere și dezvoltare care să mențină factorul uman prezent în realitate.